Bun, primul meu blogg in toata puterea cuvantului .
Inainte sa dezbatem probleme filozofice si alte mistere ale
comportamentului uman banuiesc ca ar trebui sa spun cate ceva despre mine, sa ma
cunoasteti.
Am avut o copilarie fericita plina de alergaturi pe dealuri
si campii, construit de baraje si colibe, furt de porumb si cirese, v-ati
ascunselea si cartofi pai. Cu niste parinti minunati care au permis toate astea
si cu un frate mai mic care si acuma ma considera sarita de pe fix :D
Asta este ceea ce imi amintesc dar sunt si alte aspecte nu
prea minunate ale copilariei mele: timiditate pe bancile scolii, fara prieteni
in fatza blocului, 10 ani de telenovele (vb spaniola la perfectie), continua
intreabare de ce traiesc in 2 lumi . Suna ciudat nu? doua lumi total diferite insa asta is eu (si
in cazut in care va intrebati deja , nu ii nimic patologic aici).
Am o reala atractie pentru matematica si de aceea in liceu
mi-am indeplinit dorinta insa intodeauna am simtit ca am un suflet de artist.
Si ca sa vezi nu am lasat sentimental asta sa treaca fara sa-l explorez, am
intrat fara taxa la Facultatea de Arte Vizuale Oradea
:P
Am vazut ca tatal meu nu ar fi multumit de alegerea mea,
poate stiind ca artistii nu prea fac bani si am hotarat sa-mi urmez o alta
dorinta si am intrat in acelasi an la Facultatea de Psihologie Oradea
. Ca sa scurtez un pic am facut ambele
facultati in acelasi timp si spre surprinderea mea le-am si terminat in acelasi
timp. Da sunt asa de inteligenta ca dau pe afar’ insa a fost una din cele mai
frumoase perioade a vieti mele .
Dar cum toate vin si trec au urmat cativa ani nu prea
frumosi. Acum privind inapoi singura constanta
in viata mea atunci a fost scoala si cand aceasta a fost gata m-am trezit in
deriva prin viata. Am incercat sa-mi gasesc de lucru in domeniile terminate dar
nimic nu s-a ivit. Cum presiunea sociala ,datoria pe care o ai fata de parinti
ca te-au tinut in scoala si asteptarile de la tine insuti se simt acut dupa bancile
scolii m-am lovit de Esec pentru prima data in viata mea.
Am avut o gramade de joburi sub nivelul educatiei mele ca si
o gramada de alti fosti studenti. Dar ce ti se spune: sa taci si sa inghiti
pentru ca asta ii viata si lumea in care traim.
Am incercat sa-mi recapat acea constanta
in viata mea prin inscrierea la un master insa nu mai aveam starea de spirit
necesara si increderea in mine s-a diminuat considerabil.
In aceasta perioada neagra mi-am gasit doua din cele mai
bune prietene ale mele care au fost alaturi de mine si inca sunt. Fara suportul
lor moral, mancarea din frigiderul lor si compania care mi-au acordat-o nu as
fi iesit din acea perioada .
Dar mai multe data viitoare
Va pup
